Paragraful dat apartinand operei lui William Shakespeare, "Romeo si Julieta", contureaza curajul la care este indemnat personajul principal de dragoste. El simte o putere coplesitoare care l-ar putea propulsa peste granitele normalului, catre fantastic, si l-ar putea face sa sparga orice bariera pentru a-si intalni marea iubire. De asemenea, este exprimata ideea eternitatii sentimentului de iubire prin structura "iubirea incearca", prin care naratorul accentueaza unicitatea sentimentului care il face pe cel ce il simte sa continue sa incerce in pofida obstacolelor. Iubirea incearca sa existe si nu se da batuta, iar sufletul omului ce e alimentat de iubire e un suflet zburdalnic, de neoprit, un suflet ce s-a inaltat spre ceva nobil. Ultima structura a citatului schiteaza aceasta idee, naratorul exprimandu-si intr-un mod clar, concis decizia de a trece peste cuvintele parintilor fetei pentru a da glas iubirii, singurul scop pe care simte ca il mai are in aceasta lume.
