,, O suma de care poposesc in curtea hanului; unele duc la vale cherestea, altele porumb la deal. E o seara aspra de toamna. Chirigiii se-ncalzesc pe langa focuri... de aceea se vedea atata lumina de departe."
Secvenţa evidenţiază clar o zi de toamnă rodnică. O zi ce duce spre înserare. O zi în care focurile se ridică cu menirea de-a-ncălzi pe cărăuşii înfriguraţi. Curtea hanului e bogată de care, care mai de care mai pline. Toate-s rânduite în rost şi-n tăioasa seară de toamnă.