Fătul meu, (1) tu părinți n-ai, (2) carte multă nu ți-e dat sa-nveți, (3) că nu prea ești deștept ...
Virgula 1 (după „fătul meu”) are rolul de a izola o construcție în vocativ de restul enunțului.
Virgula 2 (după „n-ai”) marchează raportul de coordonare prin juxtapunere între propoziții de același fel.
Virgula 3 (după „să-nveți”) separă propoziția circumstanțială de cauză („că nu ești prea deștept”) de regentă, indiferent de locul pe care îl are față de aceasta.
succes !
