A visat de cand se stie sa devina marinar .Si-a tuns barba marinareste, si-a pus chipiul si a confectionat cea mai impresionanta barca din lemnul unor copaci puternici. Nu avea nimic modern , nimic din aerul fanfaron al vapoarelor din zilele noastre. A numit-o Speranta si s-a simit mandru sa o scoata in larg. A infruntat vanturi si furtuni dar nu s-a dat batut. Visa ca intro- zi sa iasa cu ea in mijlocul oceanului ,fara teama de moarte , fara sa se mai uite inapoi.
Marinarul este dintotdeauna prietenul apelor , al tuturor vietatilor care salasluiesc in ele, al orizontului fara margini de dincolo de uscat.
Viata lui nu are nimic magic, nimic iesit din cotidianul vietii. A ramas acelasi
si asa va fi mereu , marinarul vesnic indragostit de apa.
