Mi-e dor de acel munte friguros,
Cu aer curat și răcoros,
De zăpada sclipitoare,
De la Soare orbitoare.
Brazi plini de beteală pufoasă,
Care parcă îi îmbrăcă într-o haină călduroasă.
Mi-e dor de acel peisaj mirobolant,
Ce ochii imediat mi i-au furat.
Mi-e dor de acel colț din natură,
Care nu poate fi descris în nici o lectură,
Mi-e dor de acel munte friguros,
De acel vânt blând-dureros.
Mi-e dor de ciripitul pasarilor
De mirosul florilor
Mi-e dor de tine munte
De padurea de pe
frunte.
Incă o strofa pt aceasta poezie ?
Cat mai originala . Dau coroana
Va rog !
Vă mulțumim pentru vizita pe site-ul nostru dedicat Limba română. Sperăm că informațiile disponibile v-au fost utile și inspiraționale. Dacă aveți întrebări sau aveți nevoie de suport suplimentar, suntem aici pentru a vă ajuta. Ne face plăcere să vă revedem și vă invităm să adăugați site-ul nostru la favorite pentru acces rapid!
