Viața noastră e viața spumei.Și totuși, de-ar seca din fundu-i mare.O altă mare-ar face lacrimi lumei.Precum uitarea-i a durerii moarte astfel și moartea e uitarea vieții.Spre-a răsări din nou la altă soarte.Da, e-o dorință mare, fără nume.Pe care-n tot adîncul o cuprinde bătrînul haos născător de lume.Atîtea lumi care rotesc în haos cu zborul lor măsurător de vreme.În veci pe cale, neaflînd repaos.Astfel e timpul, care lung străbate.Prin mii de veacuri, stăpînind în silă născînd și ucizînd în lume toate.Și peste toți s-o-ntinde eterna pace.
Vam ajutat cu ce am putut!!
