Un geniu. Un om liber. Un spirit modern, fără a fi modernist de dragul modei. Un om cald și generos. Un bărbat de cuvânt. Un caracter. George Enescu, primul compozitor român care a intrat în patrimoniul cultural mondial, iubea în egală măsură cântecul păsărilor, tonalitățile folclorice și cele mai tulburătoare acorduri wagneriene. Mai mult, a reușit să le îmbine în creația sa în acel mod unic care i-a permis să facă saltul de la național la universal și să obțină recunoaștere internațională, alături de marii compozitori ai lumii.
Acesta este unul dintre motivele pentru care George Enescu este un pionier: este primul compozitor român care a depășit granițele țării, reinterpretând elemente tradiționale din patrimoniul cultural românesc și adăugându-le cele mai nobile influențe din muzica internațională, într-o cheie unică.
“Caracteristica generală care iese în evidență în muzica țării noastre este tristețea, chiar în toiul fericirii. Acest dor neclar, profund impresionant. Visarea. Și o tendință, chiar în părțile de tempo rapid, spre melancolie, spre tonalitățile minore”, considera George Enescu.
