Într-o zi o varabiuta poposise într-un lan de grîu.Ea începuse sa-şi faca un cuib pentru puii sai.Peste trei saptamîni din oua au iesit niste pui mici si dragalasi ca niste gogosi de matase.Cu incetul puii cresteau si se invatau sa zboara.Intr-o zi un pui neascultator nu a ascultat de mama si a fost prins in mîna unui urs.Dar ursul fiind blajin îi da-du drumul.De atunci puii nu mai ieseau din cuvintul vrabiutei .Pe la sfârșitul lunii august se auzi un zgomot care venea dinspre lastar.Mama le-a spus sa se pituleasca la pamint.Puiul cel mai mare a iesit din ascunzatoare.Vinatorul a tras chiar in el.Seara mama cu fratii sai la-u gasit.Mama a inteles ca era pierdut, dar si-a ascuns durerea ca sa nul deznadejduiasca.De atunci sa-u inceput zile grele pentru pui.El se uita cu ochii plinsi la fratii sai cum invatau sa zboare , iar seara puiul o intreba pe
mama:
-Mama, e asa ca o sa ma fac bine?
A trecut vara erau zile scurte și posomorâte.In sufletul vrabiutei era o lupta sfîsiitoare o parte sa ramina cu puiul schilod iar o parte sa plece cu cei zdraveni.Intr-o zi mama vrabiuta a hotarit decît sA-i moara toti puii mai bine doar unul.Si a plecat cu puii zdraveni fara sa se uite in urma.
-Nu ma lasati! Nu ma lăsati! striga cu disperare puiul.
La margine lastarului sata un pui de vrabiuta zgribulit de frig. Se clatina intr-o parte in alta si poca mort cu degetele ghearei inpreunate ca pentru inchinaciune.
