Încă țin minte acea mașina veche și roșie a tatălui meu , acea mașina a fost locul meu de joaca și de refugiu . Nu cred ca voi putea uita niciodată capota îndoită și farul din spate cel spart. Ooo .. și acea zgârietură de pe Usa din spate , îmi aduce aminte de prima mea tentativa de condus !
Nu stiu cum au trecut atât de repede anii , dar acum mașina nu mai este ce era , garajul i a devenit casa .. vopseaua începe sa se curețe , mirosul pielii învechite răsuna in toată mașina , rotile sparte o fac sa para o epava ...sper ca peste câțiva ani aceasta mașina sa fie din nou acea superbitate și acea vedeta roșie din micul nostru cartier .
