Prin epitetele “cu drag”, “duios” se realizeaza o crestere a dramatismului pe fondul unei seninatati a confruntarii omului cu moartea, sentiment izvorat din intelegerea profunda a alcatuirii universului, din experienta mitica, retraita, a baciului moldovean, atingan culmile tragismului in metafora totala, absoluta "cu lacrimi de sange".
metafore – “picior de plai”, “gura de rai”, “lacrimi de sange” – , epitete – oi “mandre si cornute”, “negru zavoi”, “miorita laie, bucalaie” – , personificari – “soarele si luna/ mi-au tinut cununa”, “preoti, muntii mari”, “paseri lautari” – , diminutive populare – “ciobanel”, “miorita”, “bolnavioara”, “fluieras”, “maicuta”, “fetisoara”, “mustacioara”, “perisorul” – , cuvinte populare cu iz arhaic – “ortoman”, “plavita”, “barsana”, “strunga” – , precum si formele populare ale viitorului verbelor – “de-a fi”, “s-or strange”, “daca-i intalni”.
