Viata e o spovedanie ,caci te intrebi mereu :cum?,de ce?,cand?. Mereu speram la ceva mai bun ,insa primim doar lovituri si parca destinul si oamenii ne fraternizeaza. Ce folos ? Caci sunt doar sentimente oarbe . Nu e vorba de daruire ,e zadarnic caci cazi in navod si incetezi sa mai crezi sau sa ai vreun imbold. Incerci si tu atunci sa arunci,sa lovesti cu vorbe,cu soapte ganduri si iubiri desarte Insa sentinta finala e-o remiza ...nici tu ,nici ei ...Atunci ,acum ,cum poti sa mai ai tihna?
