Cioc-Lung
Cioc-Lung este un pui de barza care a ramas fara familia sa din cauza incendiului. Eu l-am gasit in gradina bunicului meu intr-o caciulita prafiuta si veche. Avea un cioc lunguiet si aproape fara pene, Nestiindu-i obarsia avea sa cred ca este pui de curca.
Peste cateva saptamani parasind cusma, il condusem spre curtea plina cu animale. Il pusem langa boboci, de-ar fi fost curci era mai bine. Toti il primeau langa el, numai gansacul nu. La fiecare sacait al lui el se pitea la picioarele mele. Pana la urma pentru a sfarsi lupta l-am inchis pe gansac in cotet. Deatunci viata puiului era mai blanda. Fara galceava lor.
Galceava vinea din alta parte din partea prietenilor. Din partea prietenilor. Ei se urcau pe garduri ca sa-l vada mai aproape si sa-l mangaie. Îi aduceau pesti mici cat degetul.
In loc de ciocul său lung de la care la-m poreclit, picioarele sale lungi precum doua lujere mai avea si lacomia la care ingitia cu pofta pestii mici. Daca ma-s lua dupa porecla care ia-m dato, el a devenit ca un mare faraon. Dar nu peste mult timp toti au plecat.
Bunicul privea la mine piezis si spuse:
-Nu faci bine, il faci lenes! Dul la garla sa se invete sa zboare!
-Am incercat sa-l a zbura.
-O sa inteleaga mai bine daca il invata un seaman de-al lui!
Eu nu-mi doream sa-l duc la garla, dar din fiecare zi bunicul eta sin in ce mai suparat.
La-m dus la garla dar el vena dupa mine. Incercand de mai multe ori, rezultatul era acelasi. "Asta-i caine nu barza!" imi spusemi in gand.
Urmatoarea zi, de dupa amiaza ia-m imprastiat pe jos ca intr-un sir, o droaie de pesti pana la garla. Vazand ca Cioc-Lung se indreptase spre garla, am fugit spre casa.
Toamna la-m vazut pe Cioc-Lung cum zbura in aer. Era pregatit pentru marea plecare. La prima tocare al berzei cele mai batrane, toti au plecat.
La-m intrebat cu ingrijorare pe bunicul meu:
-Oare se va intoarce?
Bunicul meu rase:
-Apai de ce am refacut acoperisul casei din stuf, ca puteam sa-l fac din tabla!
