Sosirea verii
Din aceasta departare, lumina soarelui de vara, sarind din creasta in creasta, venea spre noi, pogora cu padurilede fag, suia cu elesi ajungeaaici, in preajma fagului, matasoasa si calda, pe clatinatul lin al valurilor ierbii.
In poiana nu era nimeni inloc decat furnici, greieri si vara, care plutea moale, aurie, si se pierdea pe sub crengile brazilor ce imprejmuiauaria verde ca un zid neregulat. Furnicile, micile puncte negre deveneau mai obosite din cauza arsitei. Greierii canteau doiine nesfarsite precum Universul intreg.
Vara cand se coceau poamele, noaptea cand era liniste si batea luna cu galben, se auzeau cazand merele pline de dulceata si perele mustoase, luminandu-si drumulspre pamant cu propria lor culoare. Gospodarii isi umpleau cosurile cu diferie pomusoare.
Printre copacii plini cu frunze de smarald, copii se ascund de bunicul lor care vrea sa-i puna la lucru.
Lumina. Tacere. Frumusete din care izvoraste din albastrul cereului, din povestile si legendele ei care sunt si ele o parte a sufletului nostru.
