Este o zi minunată de primăvară. Mingea de foc se rotește pe bolta cerească trimițând lumini incandescente pe pământul amorțit. Insectele au iesit sa ia aer proaspat si sa se incalzeasca la caldura soarelui. Mici fosnete se aud din tufisuri si ma fac sa tresalt.
Am primit solii de la mama ca sa ma duc la scoala sa-i duc fratelui meu mai mare mancare, deoarece el si-a uitat-o acasa din neatenție. Copii stateau formând un cerc in curtea mare a scolii. Mai multe batalii se dădeau acolo între niște colegi. „Câte prostii se întâmplă în școala asta!” mă gândeam eu mergând resemnat cu plălăria peste ochi și cu punguța cu mâncare în mână.
Ajungând la fratele meu i-am spus despre scena pe care am văzut-o acum câteva minute, iar el ii spune domnului director si eu am devenit eroul acelui copil. Ma simt mandra ca am putut face aceasta faptă si că nu am fost o lasă ca ceilalți.
