Dezbaterile nesfârşite care l-au avut pe Eminescu în centrul lor sunt ofertante în multe direcţii şi din multe puncte de vedere. Volumele, dosarele, anchetele, textele, interviurile, intervenţiile sau reacţiile care au tratat frontal sau colateral subiectul au devenit centre de interes ale întregului câmp cultural românesc. Totuşi, aceste dezbateri în jurul unuia dintre cele mai obsesive cazuri ale culturii române au provocat şi o oarecare derută, datorată unor cauze între care voi distinge în cele ce urmează. Dintre ele, reţin pentru moment în special lipsa distincţiilor şi raportarea la câmpuri de referinţă diferite. De aceea, materialul de faţă e interesat de o propunere pentru re-structurarea domeniului eminescologiei, în favoarea unei delimitări a câmpurilor de referinţă ale acesteia; este deci, vorba de un model ipotetic care prezintă interes local şi intern pentru eminescologie, având funcţionalitate epistemologică (relevanţa lui fiind mai puţin ontologică, hermeneutică sau stilistică). O a doua intervenţie va dezvolta cazul particular al mitului eminescian şi va propune o mai atentă abordare a acestuia.
