Starea de spiret a eului liric din poezia ,,Colind" de Arcadie Suceveanu.
Varog ajutatima!
Ninge curat ca într-un dor de moarte,
Dezastre mari de fulgi se-ntîmplă-n cer.
La geamul plîns al casei de departe
Se-aude-n noapte-un cîntec: lerui-ler.
Acum, acolo ninge-a veşnicie,
Brazii miros a naştere în munţi
Şi-ncet se sting în veghea lor tîrzie
Două făclii, doi pomi ajunşi cărunţi.
Umbrele lor ca-n vis mi se arată
Veghind la geam atît de-adînc şi greu,
Că din tăcerea lor însingurată
Îşi rupe vorba însuşi Dumnezeu.
Cumpăna vremii tulbure se-nclină
Cu focuri mari de ger spre cuibul lor.
Şi parcă-i soarbe-o stranie lumină,
Şi-ncet se duc prin aspre vămi de dor.
Pe fruntea lor se-ncheagă-un nimb de ceaţă,
În pieptul meu lucrează-un fier cu zimţi;
Şi tot mai des se-aud hăitaşi de gheaţă
Pe partea lumii, cea dinspre părinţi.
Pe căi de fulgi acuma m-aş întoarce
Să cad la prag, zidit între nămeţi,
Şi ceasul lumii, cu noroase ace,
Să-l dau-napoi cu, simple, două vieţi.
Dar ninge-n noapte fără vindecare
Cu lerui-ler peste-un sfîrşit de veac.
Mi-e dor... Şi-adorm cu fruntea pe ninsoare,
Decapitat de-acest colind sărac.
In aceasta poezie eul liric are o stare de spirit: -De bucurie deoarece afara ninge -de dor deoarece zice pe cai de fulgi m-as intoarce si de melancolie deoarece ii e dor si adoarme cu fruntea pe zapada
Vă mulțumim pentru vizita pe site-ul nostru dedicat Limba română. Sperăm că informațiile disponibile v-au fost utile și inspiraționale. Dacă aveți întrebări sau aveți nevoie de suport suplimentar, suntem aici pentru a vă ajuta. Ne face plăcere să vă revedem și vă invităm să adăugați site-ul nostru la favorite pentru acces rapid!