era intr-o primavara eu si cu tata am mers cu cortul a fost foarte interesant. sub geana padurii batrine vintul adia lin si mingîia iarba ce a inverzit de curînd . aceasta priveliste ma minuna si nu cred ca ai putea rezista sa nu vizitezi padurea primavara. ajungind la locul de popas auzeam pasarile cîntînd, foșneau frunzele din adincul sumbru al padurii insa frica ma dus și mai departe incit mam îndepartat de tata. vietatile pe care leam intîlnit mau facut sa le analizez mai indetaliat, cerul si soarele îmi erau tovarasi buni , insa afara se inoptase si nu mai stiam drumul inapoi spre cort si cred ca si tata isi facea griji, totusi de nicaieri aparu un baiat , era fiul padurarului el ma si condus la locul de popas. in aceea noapte am inteles ca padurea este locul in care predomina armonia si daca vei putea auzi aceasta liniste a ei te vei putea regasi pe tine insuti, insa trebuie s ai grija sa nu te pierzi in padure
