Cum a descoperit că sunt un copil obraznic
Până la vârsta fragedă de 9 ani mă credeam un ingeraş de copil dar, datorită unor fapte care s-au petrecut în urmă cu câteva zile, am realizat că era complet greşit ceea ce gândeam.
Prima faptă care mi-a atras atenția a fost nesupunerea unor ordine care mi le dăduseră părinții. Am regreta deoarece aceştia m-au certat zdravăn dar, în câteva ore am revenit la starea inițiala.
A doua faptă a fost ruperea ochelarilor bunicii. Bunica era prin grădină, iar eu, am intrat în dormitor si am început să mă joc cu ghemele de ață lăsate la întâmplare pe podea. După câteva minute am zărit ochelarii si am vrut să mi pun la ochii pentru a testa vederea cu acestia. Întâmplarea a facut ca atunci când i-am deschis...s-au rupt. Tocmai atunci intră bunica. E este o femeie liniştită si bună cu copiii, aşa că îmi dădu doar un avertisment ca pe viitor sa fiu mai atent.
Multe alte întâmplări s-au petrecut la locul de joacă pentru care, deşi nu am fost răsplătit pentru faptele rele, mă simteam vinovat.
