☆INT☆Era o zi însorită de mai. Soarele mângâia plaiurile, iar norii se plimbau liniştiți pe bolta cerească, împreună cu păsările. Eram pe strada încinsă de razele soarelui. Ajunsă la un magazin de jucării, intru cu paşi hotărâți înauntru.
☆CUP☆Înăuntru era paradisul copiilor: erau doar jucării, care de care mai frumoase. Erau roboți, maşini, păpuşi, urşi, tot ce-ți puteai imagina. Printre rafturile colorate pline de jucării, zărisem un urs de pluş moale, pufos, cu blana albă ca zăpada. L-am luat, vrând să-l duc la casa de marcat, câbd deodată ursul începu să mişte
-Bună! se auzi o voce subțire.
M-am uitat la ursoaică. Buzele ei se mişcau.
-Hai să fim prieteni. Numele meu este Ursoaica Pufi. Dar al tău?
-Linişte, Pufi! Ei ne pot auzi! se auzi o voce şoptită de pe un raft.
-Nu-l băga în seamă. E morocănos tot timpul. Ce zici, mă iei cu tine?
-Desigur, puf.
☆ÎNC☆M-am întreptat cu ea spre casa de marcat. Am cumpărat-o ş am dus-o acasă. Am vorbit foarte mult, mi-a povestit secretele jucăriilor ş am devenit foarte apropiate. Aşa mam ales eu cu o nouă prietenă.
