O întâmplare hazlie
La vârsta de 4 ani , părinţii mi-au cumpărat o tricicletă. Mie îmi plăcea să mă dau cu ea prin sufragerie. Mama îmi atrăgea atenţia că pot să cad cu ea.
Într-o zi s-a întâmplat să alunec de pe tricicletă şi de frică să nu mă certe mama, m-am prefăcut că am leşinat. Părinţii mei s-au speriat. Tatăl meu m-a luat în braţe, iar mama vroia să mă stropească cu apă şi să sune la salvare.
Când am auzit, am început să zâmbesc şi le-am spus:
-V-am păcălit!Sper că acum, nu mă certaţi?
Teodora( sambata, 9 aprilie,ora 16:00)
O intamplare hazlie
Era in vara anului 2006. Eu impreuna cu verisorii mei Louisa si Cezar am plecat la bunica noastra.Dupa ce am ajuns acolo varul meu a spus:
-Haide sa jucam handbal!
-Bine, dar unde? am spus eu entuziasmata.
-Langa raul frumos curgator caci sunetul apei ne va relaxa.
-Iei tu mingea?
-Desigur, placerea mea.
Ajunsi acolo am inceput sa ne jucam cand deodata, dintr-un tufis se auzi ceva infricosator.
-Cine-i acolo?, intreba Louisa.
Nu raspunse nimeni nimic. Speriati de acel zgomot infiorator, ne-am departat de tufis , ajungand la marginea raului.
De aceasta data , din tufis se auzi un zgomot mai subru si mai tare , iar din senin , din tufis iesise un iepuras.
Louisa speriata nu si-a mai putut tine echilibrul si… Pleosc! a cazut cu totul in apa.
In vara acelui an a fost o intamplare de-a dreptul hazlie
