Pe cand eram mic, pana acum, ma duceam la bunica. Acum, insa, ea nu mai este, dar unde locuiesc ma simt ca acolo. Am adus si un lucru care era acolo.
Era un mar, inflorea imediat cand venea primavara. In copilarie, stateam in poala bunicii, si ma uitam spre cer, atipeam si ma trezeam la loc. Bunica ma tinea in poala ei... parca era fermecata.
Si parca imi amintesc cand vorbeam si ea zicea totul cu vorba ei dulce.
Deodata, atunci, am atipit. Visam. Nu imi mai amintesc, dar stiu cum era in poala bunicii.
Acum, cand stau acasa, adorm si sub marul plantat in gradina casei mele.
Mereu imi amintesc, ma bucur ca am avut o bunica inteleapta ca ea si nu o s-o uit niciodata.
