Venind toamna , bunicul se gandi sa culeaga gutuile. Pentru ca , a inbatranit si ,nu poate sa faca singur asta, m-a rugat pe mine, nepoata lui , sa il ajut.
Ajungând in curtea, bunicul imi spune sa ma dau intr-o parte ca sa scuture pomul , iar dupa, eu sa culeg gutuile de pe jos. Dar, pentru ca sunt ingusta la minte, m-am gandit sa fac alceva. Sa ma urc in copac si sa culeg gutuile care au cazut pe copertina vecinei de alaturi. N-am ascultat vorbele bunicului , si m-am urcat in pom. De acolo, daca intindeai bine mana puteai sa iei gutuile de pe copertina. Grabita cum am fost, am pus piciorul pe o creanga care statea sa cada, si s-a rupt. Atunci mi-am lucsat mana drapta si piciorul drept. De atunci m-am invatat minte sa ma gândesc de 2 ori inainte sa-mi pun o ideea in aplicare
