Casa parinteasca nu se uita,ea este cea mai sfanta amintire din copilarie:amintirea primilor nostrii pasi,amintirea mamei tale,dragostea si grijile nemarginite,amintirile ce au fost cu bune cu rele in viata noastra'
Pasind pragul casei ,aruncandu-ne in bratele celor dragi,realizam ca multe goluri in suflet ne aduce dorul de casa si ce senina si plina impacare sufleteasca e clipa cand spunem ,sunt acasa...
Cu trecerea anilor,dragostea de casa parinteasca devine chinuitoare,vazandu-ne la casa noastra departe de peretii in care am copilarit,departe de strada pe care am copilarit.In sufletul nostru acel acasa ramane un altar,in fata caruia ingenuchem cu ochii lacrimi de fericire de dor si de iubire.Toate acestea nu le vom uita niciodata,ptr ca casa parinteasca nu se uita,nu se vinde,nu se imprumuta,ea se tine acolo in suflet cu cele mai senine amintiri,amintirile dulcei noastre copilarii..
sper ca am fost de ajutor!
