Prezentat în evoluţia sa, Ion este un personaj complex şi contradictoriu, el reflectând o mentalitate tradiţională, potrivit căreia demnitatea umană depinde de întinderile de pământ.
Profilul acestui personaj se detaşează chiar de la începutul cărţii, din scena care înfăţişează hora. Cu o fină intuiţie psihologică, se urmăresc oscilaţiile flăcăului între Florica, „mai frumoasă ca oricând”, dar săracă, şi Ana, „urâţică”, dar „cu locuri şi case şi vite multe.” Astfel, de la început se conturează liniile conflictului interior, cele două forţe care îşi vor disputa întâietatea (supremaţia).
Deşi sărac, Ion este „iute şi harnic ca mă-sa”, iubind munca „oricât ar fi fost de aspră”, şi pământul, care „îi era drag ca ochii din cap”. Isteţ, silitor şi cuminte, el trezeşte simpatia învăţătorului Herdelea, dar renunţă la şcoală, tocmai pentru că dragostea pentru pământ e mai mare.
