Am petrecut vacanta de vara la bunici in inima muntilor Rarau. E o zona de vis. Casa bunicului , micuta si ordonata e cocotata sus printre stancile aspre , intr-o padurice verde cu aer inmiresmat. M-am desprins de tot ceea ce este lumesc : de tehnologia de orice fel, de zgomotul asurzitor al masinilor , de aerul poluat si incarcat . Am prieteni nedespartiti acolo: caprita Laly e vedeta noastra. Ma purta vesela peste stancile ascutite prezentandu-mi cu mandrie pajistile verzi, ca si cum ar fi spus: '' Uite , vezi , aici locuiesc eu , iti place? '' Ca si cum as fi inteles mesajul ei , ma tolaneam pe iarba moale si amasoasa si fredonam cantece pe care mi le aminteam de la scoala.
Seara mergeam cu bunicul pe un varf inalt si admiram apusul de soare . Era ceva neomenesc acolo, un colt de rai in care ai fi dorit sa stai pentru eternitate. Nu imi doream nimic din tot ce aveam in oras.Pacea pe care mi-o dadea taramul acela era cu totul altfel.
