Copacii din padure ar dori sa fie aparati pentru a nu fi dezradacinati prin plecarea pamantului la vale.
Ma aflam cu familia în vacanta la munte si ne bucuram de
frumusetile si linistea unei paduri de brazi .Cararea de munte tot urca încet -încet si noi odata cu ea. Privind-o cu ochii unui drumet padurea ne întampina cu un sol uscat ,cu un aer bine ozonat si cu un suier al vantului care ne induce calm si relaxare.
Dar din senin a aparut o ploaie ca o perdea fina de picaturi ne adapostim sub coroana mare a unui brad si asteptam sfarsitul ploii.
Apoi ne-am reluat drumul pe o carare mocirloasa de data aceasta ,iar de sus cadeau neîncetat pietre mai mari s-au mai mici care alunecau la vale.
Atunci a fost momentul cand mi-am dat seama ca ploaia ploaia a golit putin pamantul din jurul radacinii copacilor si desi inca nu erau în pericol mi-am putut închipui ce s-ar fi putut întampla daca acesti copaci nu existau iar apa ar fi curs la vale fara nici o opreliste peste casele aflate în acel loc.
Am plecat de acolo convins ca daca lasam în pace acesti copaci
ei sunt singurii care ne pot ajuta în cazul unui dezastru natural.
