Teza se
apropia. Trebuia să învăț, dar o tot am amânat. Eram prea distrasă de
joacă, de bucurii. Prietenii mei mă tot chemau afară, ei erau pregătiți.
Mama mea îmi tot spunea să învăț, dar eu îi spuneam mereu că învăț mai
târziu. Mă jucam cu mingea și pe telefon toată ziua. Cu o zi înainte de
teză, adevărul mi-a apărut în fața ochilor: nu știam nimic. Toată ziua
am stat cu cartea în mână sperând să rețin ceva, dar eram prea stresată.
Știți vorba aceea, cum că nu poți îngrășa porcul în ajun de Crăciun?
Este total adevărată. Am ajuns în clasă. Foile de teză erau împrăștiate peste tot. Am aruncat o privire: nu știam nimic. Creierul meu o lua razna. Mă gândeam la cu totul alte lucruri: la muzică, la prietenii mei care deja predau lucrările. Teza s-a sfârșit iar eu nu am scris nimic. Am dat foaia goală și am plecat acasă, total dezamăgită.
