Secventa este situata in actul 2, scena 8.Aceasta reda intalnirea dintre Zoita si Iorgu. Barbatul dezvaluindu-i femeii sentimentele divine pe care le simte fata de ea.
Verbul"nu fugi" la timpul prezent are puterea de a reinvia faptele traite de autor, persupune astfel o actiune continua , fara perspectiva incheieri. Prin diminutivul "ingerasule" Zoia este vazuta de ochii barbatului ca fiind o fiinta superba, pura a carei prezente poate sa ii schimbe atat starea de spirit cat si sa ii rastoarne destinul.