Opera "Doi raci" de Alecu Donici apartine genului liric deoarece sunt exprimate direct gandurile, ideile si sentimentele autorului prin intermediul eului liric.
In primul rand, eul liric isi face prezenta in text prin marci lexico-gramaticale ca verbe la pers. I : "ma-nvata", "voi merge" si pronume personale la pers. I: "ma iarta", "eu" care sugereaza lirismul confesiv (confesiune lirica) cea a tatalui catre fiul sau de a-l invata sa mearga. Micul rac reprezinta omul intelept deoarece ii era imposibil sa indeplineasca dorintele tatalui sau din moment ce nu avea un exemplu bun, insa tot el spune ca: "E grea pretentia fara exemple bune, Sa fie cineva desavarsit in lume".
In al doilea rand, modul principal de expunere este dialogul si monologul liric (tata-fiu). Limbajul este sugestiv si expresiv, predominand subiectivitatea, exprimarea directa a sinelui.
Textul poeziei este structurat in strofe si versuri, respectiv 14, valorificandu-se astfel muzicalitatea limbajului realizata prin elemente de prozodie (ritm trohaic, rima amestecata, masura 5-7).
In concluzie, textul "Doi raci" de Alecu Donici apartine genului liric avand in vedere motivele date.
