Răspuns :
Iepurele este animalul meu preferat. Acest animal are blăniţă moale şi catifelată şi îl găsim în mai multe culori. Iepurele mănâncă salată, ridiche, morcovi şi varză. Ador acest animal!
Într-o zi de vară, spre lăsatul serii, tata ne-a adus un iepuraș.
Eu și frații mei i-am făcut un culcuș moale, într-o lădiță veche de căpșuni.
A doua zi au venit și verii noștri să vadă iepurașul. Ei au fost foarte bucuroși
să-i ofere câte un morcov mic, sau câteva firișoare de iarbă crudă.
Chiar și Lăbuș, câinele nostru credincios, era bucuros să se uite,
de la distanță, la iepuraș.
Noi nu știam ce nume să-i punem, așa că fiecare a scris un nume
pe un bilețel, apoi Dia, surioara cea mică, a tras un nume,
dar nu știa să-l citească, pentru că fusese scris de vărul
Bostănel (așa-i zicem noi, că era cam grăsuț) .
Bostănel, a zâmbit cu gropițe-n obraji, s-a apropiat și a tradus
ce scrisese : Dordoleac !
Dia a fost foarte fericită și a promis că o să-i scrie numele,
cu litere de tipar, pe un carton galben -auriu, de la cutia cu bomboane.
A doua zi, pe perete, deasupra lădiței unde încă mai dormea iepurașul,
era desenat tricolorul, apoi un iepure gri-verzui, cu urechi lungi și
ochii mari, iar mai jos, pe cartonul galben-auriu de la cutia cu bomboane,
scria : Dordoleac.
Într-un colț, era scris mic, aproape nevăzut : Doru-dia.
Bostănel a citit și el, apoi a zis foarte serios : "Ar fi cazul să vină și
Taica-Părintele, să citească slujba de botezare !"
Noi am râs și l-am privit toți, în același timp, cu maximă simpatie .
Dar, Nicu ne striga la poartă, așa că am plecat împreună la gârlă.
Era deja târziu, ora 8 dimineața !
Eu și frații mei i-am făcut un culcuș moale, într-o lădiță veche de căpșuni.
A doua zi au venit și verii noștri să vadă iepurașul. Ei au fost foarte bucuroși
să-i ofere câte un morcov mic, sau câteva firișoare de iarbă crudă.
Chiar și Lăbuș, câinele nostru credincios, era bucuros să se uite,
de la distanță, la iepuraș.
Noi nu știam ce nume să-i punem, așa că fiecare a scris un nume
pe un bilețel, apoi Dia, surioara cea mică, a tras un nume,
dar nu știa să-l citească, pentru că fusese scris de vărul
Bostănel (așa-i zicem noi, că era cam grăsuț) .
Bostănel, a zâmbit cu gropițe-n obraji, s-a apropiat și a tradus
ce scrisese : Dordoleac !
Dia a fost foarte fericită și a promis că o să-i scrie numele,
cu litere de tipar, pe un carton galben -auriu, de la cutia cu bomboane.
A doua zi, pe perete, deasupra lădiței unde încă mai dormea iepurașul,
era desenat tricolorul, apoi un iepure gri-verzui, cu urechi lungi și
ochii mari, iar mai jos, pe cartonul galben-auriu de la cutia cu bomboane,
scria : Dordoleac.
Într-un colț, era scris mic, aproape nevăzut : Doru-dia.
Bostănel a citit și el, apoi a zis foarte serios : "Ar fi cazul să vină și
Taica-Părintele, să citească slujba de botezare !"
Noi am râs și l-am privit toți, în același timp, cu maximă simpatie .
Dar, Nicu ne striga la poartă, așa că am plecat împreună la gârlă.
Era deja târziu, ora 8 dimineața !
Vă mulțumim pentru vizita pe site-ul nostru dedicat Limba română. Sperăm că informațiile disponibile v-au fost utile și inspiraționale. Dacă aveți întrebări sau aveți nevoie de suport suplimentar, suntem aici pentru a vă ajuta. Ne face plăcere să vă revedem și vă invităm să adăugați site-ul nostru la favorite pentru acces rapid!