Emil pornește la drum. Tot mergând el a găsit un rucsac în care era un compas vechi și stricat, o sticlă de apă și niște pâine uscată. A luat toate acestea să nu rămână pur și simplu aruncate. Acesta a început să fluiere și să cânte când deodată aude că cineva îl strigă după un copac. Era un drumeț la fel ca el. Acesta fiind însetat și flămând, Emil i-a oferit acea sticlă de apă și pâine uscată. Drumețul i-a mulțumit și i-a spus că tot se îndreaptă undeva departe. Apoi, cei doi au mers, în timp ce Emil i-a dat compasul stricat, acesta zicându-i, că-l poate repara. După ce l-a reparat, aceștia au înțeles că merg spre sud, unde e cald și bine.
