In opinia mea, opera "Imn lui Stefan cel Mare" de Vasile Alecsandrieste un imn, specie a genului liric, in versuri, in care este exprimata in mod solemn pretuirea fata de divinitate, de eroi, de o personalitate,de o idee sau fata de un eveniment deosebit.
In primul rand apar marci lexico-gramaticale ale prezentei eului liric: verbele la pers. I: "suntem", "depunem juramant", "s-avem" si forma pronominala la pers. I: "noastre", iar poetul creeaza imagini artistice vizuale: "la poalele Carpatilor", "in cer apune soarele" si auditive: "cu seculii soptesc", cu ajutorul figurilor de stil: invocatiile: "O! Stefan, erou sfant!", "O! Soare-nvingator", metaforele: "lumini cu raze splendide", "umbra-eroica", "negura trecutului", comparatiile: "Carpatii te pazesc, ca sentinele falnice" si epitetele: "sublima(-ti glorie)", "aprigii (pagani)", "sacru (dor)".
In al doilea rand, se remarca tonalitatea solemna a demersului liric, prezenta invocatiei: "O, Stefane..." si exprimarea sentimentelor de admiratie si de pretuire fata de Domnitorul care reprezinta ca o emblema Moldova: "erou al romanilor", "erou sfant", "soare-nvingator".
In plus, este vorba despre un text in versuri, cu o structura de 5 strofe de cate 8 versuri, rima incrucisata, ritm iambic si masura scurta, egala, de 7-8 silabe.
In concluzie, trasaturile mai sus prezentate justifica incadrarea textului in specia imnului.
