La inceputul verii parintii mei au organizat o excursie surpriza la munte, fericit am impachietat tot felu de lucruri. La ora 2 am plecat cântând un cântec al familiei, ajunși acolo am intâlnito pe prietena mea Ana, nu am stat pe gânduri si ia-m propus o intrecere cu schiurile.
Părinți ne-a avertizat sa nu trecem de barierele amenajate pentru ca e periculos.
Ajunsi in varful dealului, ne-am intrecut, dar din neatentie Ana nu sa putut opri si a trecut de gardu de protectie, evident ca mi sa parut amuzant si radeam in hohote dar apoi mi-am pierdut zambetu cand am vazut in departare un urs, vroiam sa strig dupa ajutor dar mi era atat de teama incat simteam ca mi-am pierdut vocea, o ridic pe Ana si o luam la fuga, ursu ne văzuse si o luă si el la fuga dupa noi, lumea din jur striga de frica, speram sa nu ne pierdem in multime asa ca am strigat "fugiți vine ursu" si asa lumea fugea mai repede. Din fericire ursu a fost alungat de pasnici si am scapat de orice pericol. Poate la anu vom merge la mare, dar aceasta excursie pentru mine a fost extraordinara si de neuitat.
