Un frate pe cinste
Primele raze de soare se pornesc a mă gâdili pe sub gene. Deschid agale ochii pentru a întâlni privirea tandră, chihlimbarie, din spatele perechii de mustăţi ale lui Berlioz.
- Miaaah! mă împinge delicat cu nasul umed lipit de obrazul meu cald.
- Neaţa şi ţie! Hai să ne spălăm şi să luăm micul dejun, îi propun hotărât.
- Meuuu!
Mă însoţeşte demn la baie, la bucătărie, arcuindu-şi spatele la fiecare mângâiere, lipindu-şi trupul moale şi pufos de picioarele mele, făcând ici şi colo piruete neaşteptate, arătându-mi plicul de Schezir de pe bufet.
- Hoţule! Să nu-mi spui că nu ai primit astăzi nimic!
- Neuuu ...
Cărniţa din farfurie se topeşte de parcă nici nu ar fi fost. Berlioz cască, îşi spală plictisit mustăţile, pernuţele de catifea şi adoarme în patul meu ... unde altundeva?
O lăbuţă îi acoperă ochii, să nu-l deranjeze lumina ...
***
Notă: cuvintele subliniate sunt subiectele din text; cuvintele scrise cu italics sunt predicatele din compunere.
