In aceasta strofa, Macedonski descrie bucuria gradinii mangaiata de razele soarelui. Dragostea naturii fata de lumina si caldura acestuia este scoasa in evidenta prin epitetele "dulci imbratisari" si "dragoste nespusa". Bucuria naturii culmineaza cu o stare de divina de inspiratie si de poezie, sugerata prin epitetele "falnica poema" si " "strofe arzatoare".