Nesfarsit e cerul
Care se-ncepu,
Nesfarsita-i ziua
Unde esti si tu.
Soarele e palid
Dus in vechi povesti -
Nesfarsita-i zarea
Larga, unde esti.
"Tu" de Nicolae Labis este o poezie de dragoste in care eul liric isi exprima bucuria, exuberanta trairii si efuziunea sentimentala intr-o adresare directa (la persoana a II-a) catre fiinta iubita.
Desi poezia este formata doar din 8 versuri scurte, ea este totusi incarcata de simboluri si semnificatii.
La nivel stilistic se remarca inversiunile si epitetele metaforice "nesfarsit e cerul" "nesfarsita ziua" prin care se contureaza antiteza dintre viata si neant, dintre timpul sideral si cel cosmic, dintre nimicnicia umana si eternitatea divina (iubirea - timp al invesnicirii). Epitetul ornant "soarele... palid" poate sugera sentimentul golului existential provocat de nostalgia unei varste pierdute, iar epitetele metaforice "larga.... nesfarsita (zarea)" ilustreaza ideea de imensitate cosmica, de unire a eu-lui liric cu Absolutul, de invesnicire prin iubire... De asemenea, metafora plasticizata "vechi povesti" adanceste atmosfera de taina, de mister, in care eul liric isi permitea starea de reverie, de plutire in beatitudinea sentimentului pur si inaltator al dragostei.
