Mica Detectivă
Umbla atent pe podeaua scârțâitoare. Papucii de casă pufoși reușeau să mai diminueze puțin trosnetul parchetului vechi.
Bâjbâi după întrerupătorul din bucătărie. Degetele fine atinseră o suprafață lisă, iar fetița apăsă cu toată forța ei în buricele degetelor. Lumina se aprinse în bucătărie. Alergă subtil până la ușa care dădea în terasa acoperită. Și când să apese pe clanță un surâs străbătu încăperea.
--Iar faci pe detectiva? întreabă mama ei, râzând.
Fetița se bosumflă. Știa că trebuia să meargă la culcare, dar chiar nu îi era somn. Evident, mama ei nu ar fi putut să înțeleagă niciodată plăcerea ei pentru spionatul surorii sale mai mari noaptea. Așa că făcu strânga-împrejur, își sărută mama pe obraz și fugi înapoi în cameră.
,,Lasă, mai e și mâine o zi", își spuse fetița, adormind cu zâmbetul pe buze.
