Vara trecuta, prin iunie cand mi se parea ca este destula racoare, am hotarat sa plecam doar eu si cainele intr-o plimbare lunga prin padure. Cunosteam o mare parte din padure si stiam ca era putin probabil sa ma ratacesc, dar uite ca s-a intamplat. A fost suficient sa gresesc un drum si deja nu stiam unde suntem. Nemaistiind ce sa fac am incepu sa merg de-a ''baba oarba'' pana voi gasi un punct de reper. Si l-am gasit dupa doua ore de mers. Cainele meu loial m-a urmat continuu, dar habar nu avea ca eu ma ratacisem. Ajunsi intr-o campie am zarit biserica din aproprierea casei mele. Dar la ce distanta era! Iesisem de mult din sat! Asa ca a trebuit sa ne intoarcem si urmand cursul apei am ajuns in trei ore in gradina casei. De atunci m-am hotarat sa-mi las semne pe drumurile pe unde merg, ca Hansel si Gretel.
P.S. Asta chiar mi s-a intamplat, dar nu vara trecuta ci acum doua zile
