Muzeul Naţional al Satului a fost deschis în anul 1936, la ideea sociologului Dimitrie Gusti, fiind proiectat de H. H. Stahl şi Victor Ion Popa. Ulterior, acesta a fost modernizat în 1948 de Gheorghe Focşa. E un muzeu în aer liber, destul de mare, cu locuinţe ţărăneşti şi gospodării aduse din toată ţara şi montate astfel încât să reconstituie viaţa rurală românească. Sunt aproximativ 350 de monumente şi 55.000 de exponate care readau atmosfera din satele vechi, inclusiv biserici, mori de vânt, bărci şi şoproane. La fiecare locuinţă sau complex găsiţi un panou cu informaţii despre zona de provenienţă şi caracteristici.
În preajma caselor se simte mirosul de ţară, iar în unele părţi ai impresia că ai părăsit Bucureştiul şi te afli undeva într-un sătuc uitat de lume
, prin curţi cu flori şi iarbă verde. Parcă îţi vine să scoţi apă din fântână, să te arunci în căpiţele cu fân sau să faci o plimbare cu căruţa.
