Răspuns :
Copilaria mea este una obisnuita cu momente vesele si triste , cu nazdravanii de tot felul si amintiri de neuitat.
Aceasta etapa minunata a vietii nu se uita niciodata si din cand in cand privim pres trecut cu nostalgie, rugandu-l parca , sa revina la noi.
Imi amintesc cu drag de prietenii mei din copilarie si de nazbatiile pe care le faceam cu ei.
Odata, la bunici ,impreuna cu alti doi camarazi vioi si plini de idei, ca si mine, ne-am hotarat sa incercam capsunele din gradina vecinei mel, o batranica harnica dar ....cam zgarcita. Am gasit un ochi de gard, ne-am strecurat pe acolo cu usurinta si....gata am intrat tiptil in tufele cu capsuni mai si zemosi pe care tanti Aneta ii plantase aproape de spatele casei. Cand ne era lumea mai draga, un dulau batran al vecinei noastre ne-a simtit prezenta si a inceput sa se agite. Am crezut ca batrana nu va lua in seama asta dar nu dupa mult timp am zarit-o venind spre noi cu o falca in cer si cu un pamant. Am sarit speriati si am inceput sa ne stracuram iute pe unde am venit. Nefericitul de mine, am ramas ultimul. Cand eram pe cale sa respir usurat , ceva m-a tintuit in loc- o sarma din gard imi agatase haina si nu mai puteam sa trec pe partea cealalta. Binentele sca m-a prins. Mi s-au inrosit urechile din pricina mainilor aspre ale batranei. M-a spus bunicii care mi-a zambit stregareste si mi-a spus: ''Ti-ai primit si plata pentru asta , nu?''
Da, dar as mai repeta o data experienta asta numai gandindu-ma la capsunele acelea zemoase si mari ale vecinei noastre.
Acum timpurile acelea au trecut. Casa batranei nu e decat un grajd vechi in care au crescut buruieni imense.Gradina ei seamana cu un loc pustiu , acoperit cu buruieni si ciulini iar locul unde mancam capsune, a disparut ca si cum n-ar fi existat niciodata acolo. Ma uita in urma si as vrea sa intorc vremea inapoi.
Aceasta etapa minunata a vietii nu se uita niciodata si din cand in cand privim pres trecut cu nostalgie, rugandu-l parca , sa revina la noi.
Imi amintesc cu drag de prietenii mei din copilarie si de nazbatiile pe care le faceam cu ei.
Odata, la bunici ,impreuna cu alti doi camarazi vioi si plini de idei, ca si mine, ne-am hotarat sa incercam capsunele din gradina vecinei mel, o batranica harnica dar ....cam zgarcita. Am gasit un ochi de gard, ne-am strecurat pe acolo cu usurinta si....gata am intrat tiptil in tufele cu capsuni mai si zemosi pe care tanti Aneta ii plantase aproape de spatele casei. Cand ne era lumea mai draga, un dulau batran al vecinei noastre ne-a simtit prezenta si a inceput sa se agite. Am crezut ca batrana nu va lua in seama asta dar nu dupa mult timp am zarit-o venind spre noi cu o falca in cer si cu un pamant. Am sarit speriati si am inceput sa ne stracuram iute pe unde am venit. Nefericitul de mine, am ramas ultimul. Cand eram pe cale sa respir usurat , ceva m-a tintuit in loc- o sarma din gard imi agatase haina si nu mai puteam sa trec pe partea cealalta. Binentele sca m-a prins. Mi s-au inrosit urechile din pricina mainilor aspre ale batranei. M-a spus bunicii care mi-a zambit stregareste si mi-a spus: ''Ti-ai primit si plata pentru asta , nu?''
Da, dar as mai repeta o data experienta asta numai gandindu-ma la capsunele acelea zemoase si mari ale vecinei noastre.
Acum timpurile acelea au trecut. Casa batranei nu e decat un grajd vechi in care au crescut buruieni imense.Gradina ei seamana cu un loc pustiu , acoperit cu buruieni si ciulini iar locul unde mancam capsune, a disparut ca si cum n-ar fi existat niciodata acolo. Ma uita in urma si as vrea sa intorc vremea inapoi.
In vacantele copilariei mele, obisnuiam sa imi petrec mai tot timpul pe la bunici, ei au fost si vor ramane in amintirea mea cei ce mi-au facut verile mai frumoase si viata mai buna prin iubirea si grija pe care mi-au aratat-o. Insa dintre toate zilele petrecute la ei, una imi este cea mai draga, una mi-a ramas in suflet si o voi pastra cu mine pana in zilele batranetii mele. Tin minte cu drag cum intr-o dimineata insorita bunica mea ma trezise devreme, era timpul ca noi toti sa aducem oile acasa de la pasunea fin satul vecin. Eram foarte incantat, imi placea sa imi petrec timpul alaturi de animalelel din ograda, sa le ingrijesc, sa invat cat mai multe despre ele. Asa ca m-am imbracat in graba si am tasnit afara pe usa dand de cel mai bun prieten al meu, Alex. Era afara cu bunicu, la fel de nerabdator ca mine. Haideti dragii mei, zise bunicul, Avem mult de mers. Intr-un final am pornit la drum, dupa, ce bunica adusese traistuta cu mancare si apa. Tot drumul am povestit cu alex si ne faceam planuri cum vom calarii oile daca ne da voie bunicu. Dar cand am ajuns, oile noastre se transformasera in capre. Turma draga a bunicului nu mai era pe pasunea unde o lasase, ci in locul lor, o gramada de capre saltarete pastea iarba cea grasa. Bunicul nu intra in panica, stia ca si oile lui trebuiau sa fie pe undeva, cand se uita mai bine, deecoperii ca oile lui plecasera pe deal in jos speriate de ceva, iar acum nu se mai puteau opri din fuga din cauza drumului abrubt iar la final, lacul le astepta linistit. In secunda urmatoare am luat-o la goana si eu si Alex impreuna cu bunicu dupa oile naravase. Incercand sa oprim valul alb de lana, ne-am impiedicat, ne-am imbrancit, ne-am rostogolit si chiar am ajuns sa calarim asa cum ne-am propus. A fost o zi pe cinste, bunicul a fost mandru de noi ca am salvat turma iar noi am picat rupti de oboseala dar si fericiti ca am fost de ajutor.
Vă mulțumim pentru vizita pe site-ul nostru dedicat Limba română. Sperăm că informațiile disponibile v-au fost utile și inspiraționale. Dacă aveți întrebări sau aveți nevoie de suport suplimentar, suntem aici pentru a vă ajuta. Ne face plăcere să vă revedem și vă invităm să adăugați site-ul nostru la favorite pentru acces rapid!