Covorul fermecat
Zi de iunie cu nori, vânt şi soare. Miroase a vacanţă şi covorul fermecat mă aşteaptă răbdător. De fiecare dată m-a ajutat să evadez ...
Acum, rucsacul e aproape gata ... covorul fermecat pare nerăbdător şi mâna aşază: ocheanul vrăjit - ce m-ajută să văd inima mărilor şi-a stelelor
cartea fermecată- care-mi arată calea dreaptă şi pana magică - care aşază cuvântul potrivit.
Ehei şi tare-aş călători peste mări şi ţări, dar vreau mai întâi să-mi cunosc fiecare colţişor de ţarină şi-apoi, vom zbura până departe unde ochiul şi mintea nu au văzut.
De ce vom zbura? ... da, împreună cu toţi cei dragi ai sufletului, voi călători, fiindcă oamenii buni încap şi pe-un covor fermecat.
La drum!!!
