1. În secvența menționată, autorul personifică cei doi oameni de zăpadă, oferindu-le acestora puterea de a veghea asupra intrării în sat.
2. Toți pomii erau ca niște rămurele uscate în bătaia vântului
râsetele lor erau ca niște clopoței de Crăciun
doi oameni de zăpadă de topeau triști că niște condamnați
3. semnificația versului este că zăpada ce ninsese era așternută într-un strat atât de uniform încât părea o mantie albă.
4. E totul un spectacol, poveste adevărată! Luminițele sunt o nebunie, sclipesc precum reflectoarele pe scena orașului nostru. de o parte și de alta a bulevardului atârnă ghirlande multicolore și sufletele celor mici care le privesc par că se colorează și ele în nuanțe tari și vioi. zăpada nu a apucat să se așterne cu totul pe caldarâm, fapt pentru care oamenii se bucură de ultimele zile în care mai pot merge pe jos fără frica de a aluneca. totuși, coroanele copacilor, cândva verzi, sunt acum formate din chiciură și zăpadă care, pe ici pe colo, pe câte o ramură mai groasă formează mici basoreliefuri albe și străvezii. la un colț de stradă, doi copii se joacă de-a vânătorii cu un țurțure de gheață mare ce le servește drept sulița. caciula băiețașului cade pe jos și el se apleacă s-o ridice din umezeală. Mama lui îl ceartă și ia cei doi copii de braț, indreptandu-se spre casa. Abia atunci, ninsoarea se porni cu adevărat.
