Poezia „La mijloc de codru…”, de Mihai Eminescu este o operă lirică (aparţine genului liric) pentru că este o creaţie în versuri în care apare eul liric înţeles ca „alter ego”, ca „voce” a autorului.Prezenţa eului liric este susţinută prin următoarele mărci lexico-gramaticale: adjectiv pronominal posesiv „dragei mele” şi descrierea codrului care exprimă în mod direct sentimentele şi trăirile lăuntrice ale celui care contemplă şi descrie. dar la ghicitoarea nu stiu scz
