In primele doua strofe, poetul descrie o zi din anotimpul vara, in toata splendoarea ei. Din locul in care priveste peisajul, vedea Ceahlaul la apus, "departe-n zari albastre dus", asemanat cu un "urias cu fruntea-n soare". Peisajul se completeaza cu un nor vecin cu muntele Ceahlau si vazduhul care "era plin/ De cantece ciripitoare." Privirile ii erau "de farmec bete" de aceasta frumusete. Flacaii si fetele În lan erau feciori şi fete, cantand in cor. Erau veseli, "Juca viata-n ochii lor", vantul le juca in plete, toata natura participa la aceasta bucurie.
A treia strofa este ca un omagiu adus naturii "cu chip iubit". Inima ii este "de lacrimi plina", deoarece acolo ii sunt ingropati strabunii si acolo spera sa fie ingropat si el, acolo unde "E totul cald, ca e lumina".
