Pe Marte, orașele sunt construite sub scoarța planetei, în adâncuri,
sub munții mari de piatră.
Locuitorii sunt ceva mai mici de statură decât oamenii și au ochii verzi,
sprâncenele verzi, iar la mâini au câte 6 degete verzi, mai lungi decât ale
noastre.
La picioare nu știu dacă au degete, pentru că nu i-am văzut niciodată fără
cizmulițele lor cafenii, uneori albastre - roz și, mai rar, indigo.
Eu am vizitat un orășel drăguț, unde locuiau numai copii, trei luni pe an, iar
acolo ei mergeau la diferite școli de arte și de meserii. Am aflat că anul
școlar, la ei, durează numai 3 luni, iar părinții nu au voie să-i deranjeze pe
micuții marțieni în procesul formării lor ca personalități disciplinate și pe
deplin responsabile. O dată la fiecare lună, când cei doi sateliți ai planetei
trec foarte aproape unul de celălalt, zi pe care ei o numesc "Ziua
Surâsului Cristalin", numai atunci bunicii, pensionari de la vârsta de
40 de ani, vin cu niște elicoptere galbene și le aduc diverse fructe și un fel
de chifteluțe argintii, din care am gustat și eu, una, dar nu am terminat-o,
pentru că avea gust de var.
În rest, copiii sunt ca la noi, aleargă și se joacă, ciripesc mereu câte ceva,
chiar i-am văzut cum aruncau cu nișta pietricele, ca de cărămidă, iar apoi
alergau să le prindă numai cu al șaselea deget, care e cel mai lung și mai
flexibil.
Acum, pe moment, nu-mi mai aduc aminte alte amănunte, pentru că a trecut
pe la patul meu Domnul Doctor și mi-a dat să strănut într-o frunză de
brusture, pentru a-mi analiza reacțiile gastro-intestinale și olfactive.
