Trebuie să-ți mărturisesv că și eu, în această vacanță, Am fost pe acolo/La umbră sub stejar stătui... Și așa cum spune povestea... ascultai cu rânduială, /Pe acel motan școlit, sfătos. Dar
A fost odată ca niciodată un împărat, iar în gradina palatului său ea un pom care făcea mere de aur, dar împăratul nu putuse să guste niciunul, pentru că zmeii au furat soarele și luna. Paznicii nu au reușit să prindă hoțul, așa că cei trei fii ai împăratului se hotărâră să păzească mărul pe rând.
Băieții cei mari au eșuat și apoi a venit rândul lui Prâslea, care, cu ajutorul Faurului-Pământului, al Crăiesei albinelor și al Zânei Măseluță îi duse tatălui o tava cu mere de aur, dar și o cloșcă cu puii cu totul și cu totul de aur. Apoi porni în călătorie, să prindă făptașul, cu dovleacul transformat în caleașcă, pe care îl împrumutase de la Cenușăreasa. După ce se luptă, zi de vară până seară, cu cele trei zmeoaice din Tărâmul de dincolo, care furaseră merele de aur, Greuceanu eliberă Soarele și Luna din turnul în care fuseseră ascunse. După ce o salvă și pe prințesă captivă din palatul zmeului, Prâslea se întoarse în împărăția tatălui său și se făcu nunta care dura trei zile și trei nopți... Ș-am încălecat pe-o șa și v-am spus poveste-așa..

1.Mi-e teamă că, de atâta citit (inclusiv povești românești),motanul nostru a început să le încurce. Haide să lămurim lucrurile, tăind cu o linie orizontală fragmentele care nu sunt potrivite pentru textul Prâslea cel voinic și merele de aur.
2.Interesant motanul acesta, nu? Ce-ar fi ca, în jurnal, în această zi, să îi faci un cadou motanului, desenând o copertă sugestivă pentru textul,, La golful mării"!

Ziua 3
Era odată un oraș de basm, locuit de pitici. Li se spunea pitici pentru că erau mici de tot. Niciunul dintre ei nu era mai înalt decât un castravete, și nici acela prea mare. Însă orașul lor era tare frumos. Pe lângă fiecare casă creștea o sumedenie de flori: margarete, romanițe, păpădii. Până și străzile la ei aveau nume de flori: strafa Campanulelor, aleea Romanițelor, bulevardul Albăstrelelor. Iar orașul se numea chiar Orașul Florilor. Și era așezat pe malul unui pârâu. Piticii îi ziceau apei acesteia Pârâul Castraveților, pentru că pe malul lui creșteau foartenmulți castraveți.
Piticii erau de două feluri: prichindei și prichinduțe. Prichindeii purtau întotdeauna fie pantaloni lungi, fie pantalonași scurți cu bretele, iar prichinduțelor le plăcea să se îmbrace cu rochițe din materiale pestrițe, viu cilorate... Însă cel mai vestit dintre toți era prichindelul zis Habarnam. Îl porecliseră Habarnam pentru că nu știa nimic. Acest Habarnam purta o pălărie albastră-albastră, pantaloni galben-canar și o bluziță portocalie cu cravata verde. Îi plăceau culorile tari. Astfel, gătit ca un papagal, hoinărea zile-n șir prin oraș și născocea fel de fel de aiureli pe care le povestea tuturor...
1.Mă gândisem să încep cu un exercitiu jucăuș și să notez cuvibte noi, pornind de la fiecare literă din cuvântul AVENTURĂ, dar se pare că m-am împotmolit.. Îmi dai o mână de ajutor?
2.Bifează cu predicat nominal sau cu predicat verbal.
Era o data un oraș de basm.
Erau mici, mici de tot.
Niciunul dintre ei nu era mai înalt decât un castravete.
Acest Habarnam purta o pălărie.
Îi plăceau culorile tari.