,, Cu grele rasuflete apele dorm, dorm
Pe lanuri dorm spicele grele, dorm
Asupra padurii vegheaza de sus veghează
Cetatea eternelor stele.
Luceafarul bolnav in lumea de-nghet
Clipeste din gene molatic, clipeşte
Cand dorul pribeag, de pe-o creasta de ulm,
Si-1 geme porumbul salbatic... geme
În geamat se-nalta durerea la cer, se-nalţă
Campii de lumini se-nfioare, se-nfioare
Luceafarul simte vapaia arzand simte
Si tremura, bietul, si moare. tremura
Cu ochii plansi, stelele toate se duc se duc
Pe patul de nori sa se culce; să se culce
Din dragostea stinsa in neguri de zari
Lin picura linistea dulce. picura
În taina tacerii porneste-se vant porneşte-se
Sa mangaie trestia-n vale, să mângâie
Pe ascuns o saruta, dar dragostea lui sărută
O vad licuricii din cale: văd
Si-o spun licuricii la frunze de soc; spun
Si socul padurii o spune, spune
Si frunzele toate grabite tresar tresar
Si-ncepe padurea sa sune. " să sune
( Octavian Goga - ,, Dimineaţa")
