Dacă ești Pollyanna din "jocul bucuriei" vei înţelege. Cred că viaţa e un joc, unul al fericirii unde noi suntem marionete dirijate de un mecanism simplu legat de inima noastră. Atunci când simţi iubire pentru cei din jur, pentru fiinţele din lume, de lângă tine, pentru furnici, dar și pentru pești, pentru copaci și flori, vei simţi cu adevărat o aură de iubire, vei fi Pollyanna. Vei fi un joc. Îl vei juca. Dar te vei plictisi ușor de tot deoarece nu prea multă lumese joacă cu tine. Oamenii trec pe stradă ca niște umbre fără suflet, ca niște statui ale întunericului.
De aceea EI nu înţeleg. De aceea NOI nu înţelegem. Deoarece EA înţelege.
Pentru că sunt copii care înteleg ce inseamna bucuria. Iar fericirea neconditionata pentru cei din jur te plictiseste uneori...
