" Mireasa cerului albastru
Își impanzeste-n ape chipul,
De vraja ei tresare unda
Si-nfioreaza-se nisipul.

S-asterne bobitele de roua
Pe-ntinsu luncii patrafir :
Din mana cerului, părinte,
Se cerne preacuratul mir...

In mulcom zvon se-mbratiseaza
Cu apa trestia bolnava-
Doi licurici si-aprind sfiala
In adăpostul de otava.

S-aude toaca cum, grabita,
In fag o bate-o gheunoaie-
Se odihnesc pe iarba mieii,
Si zurgălăii se cioaie.

Domol purcede glas de schijă
De la clopotnița din deal,
Sa povestească lumii jalea
Înstrăinatului Ardeal.

Rescrie doua metafore din textul citat si explica, la alegere, una dintre ele.