Pfiuu, am obosit rau! Inca 5 cm pana la creier, dupa o calatorie atat de lunga! Asta e chin! Si daca m-as opri, s-ar face un cheag exact aici, aproape de creier.. moarte sigura. Nu, asta nu se poate intampla!
Intru in umila casa a creierului: era ca un castel adevarat. Poate va intrebati de unde stiu eu cum arata castelele, pentru ca sunt doar o globula rosie. La cele 2 zile din viata mea, am trecut prin capilarele de pe globul ocular exact cand acest corp a vizitat un castel medieval.
O puzderie de globule stateau la taifas una cu cealalta , cand vascularizau parti din creier. Si, pe cand sa le dau celulelor creierului oxigen, am luat o bucata de tesut conjunctiv pe care i-am scris creierului astfel:
Draga nenea Sef,
Am trecut prin inima, dar nu ca sa fiu impinsa mai departe, ci pentru a o vasculariza si pe ea. Si, biata de ea, mi-a zis ca s-a indragostit. Dar, din pacate, nu de un alt corp, ci de dulciuri. Degeaba am incercat sa-i zic ca o astfel de relatie nu este buna, mai ales pe termen lung, si ca daca va continua astfel, in scurt timp va fi invelita in grasime. Eu zic sa o faci sa-si revina, nu am timp de mai mult.
semnat, o globula rosie
Si, am plecat mai departe.
